Decizia CCR nr. 256/2015Paragraful 28

24. Cât priveşte invocarea de către autorii excepţiei a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea nu poate reţine o inegalitate de tratament în ceea ce priveşte accesul la calea de atac a contestaţiei împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, între inculpat şi procuror, pe de o parte, şi partea civilă, pe de altă parte, chiar dacă toţi aceşti participanţi la procesul penal au aceeaşi calitate, de părţi, de vreme ce această din urmă parte, astfel cum am arătat, nu justifică apărarea unor interese legitime specifice într-o astfel de procedură. Curtea, în jurisprudenţa sa, a stabilit că egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel încât se impune aplicarea unui tratament juridic diferit dacă situaţia de fapt nu este identică. Astfel, trebuie avută în vedere poziţia procesuală diferită a inculpatului, respectiv a procurorului şi a părţii civile şi deci situaţiile juridice diferite în care aceştia se găsesc în procedura căii de atac împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, fără însă ca, în acest mod, să fie afectată egalitatea participanţilor la procesul penal. De altfel, textul de lege criticat nu afectează cu nimic dreptul părţii civile din procesul penal, prevăzut de art. 85 alin (1) raportat la art. 81 din Codul de procedură penală, de a formula orice alte cereri care ţin de soluţionarea laturii penale a cauzei.