Decizia CCR nr. 217/2015Paragraful 46

39. Având în vedere importanţa asigurării corectitudinii şi transparenţei actului de justiţie, prin asigurarea imparţialităţii magistraţilor, Curtea reţine că prin interdicţiile instituite prin textele criticate legiuitorul a realizat un just echilibru între interesul public ocrotit, acela al garantării unei justiţii echitabile, şi interesele private ale persoanelor care deţin funcţia de magistrat, de a-şi conserva patrimoniul prin deţinerea de acţiuni sau părţi sociale la societăţi. De altfel, dreptul de proprietate privată, aşa cum este prevăzut la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, este un drept fundamental, al cărui conţinut şi ale cărui limite sunt stabilite prin lege, conform prevederilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentală. Prin urmare, în stabilirea conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, legiuitorul are o marjă de apreciere, conform atribuţiilor sale ce derivă din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, marjă ce nu a fost încălcată prin reglementarea interdicţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 şi art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003.