Decizia CCR nr. 222/2015Paragraful 12

8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 254/2013 sunt neconstituţionale, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 26 şi art. 53. Astfel, apreciază că sunt de natură să aducă atingere dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, prin restrângerea nejustificată şi disproporţionată a exercitării dreptului la vizită intimă al persoanelor care nu sunt condamnate definitiv şi sunt repartizate într-un regim de executare a pedepselor privative de libertate şi sunt în curs de judecată în calitate de inculpaţi. În continuare, face referire la Hotărârea din 9 octombrie 2008, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Moiseyev împotriva Rusiei, Hotărârea din 9 iulie 2013, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Varnas împotriva Lituaniei, şi la Cauza Ouinas împotriva Franţei, soluţionată la data de 12 martie 1990 de fosta Comisie Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, invocă Hotărârea din 25 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că autorităţile statului trebuie să se doteze cu un arsenal juridic adecvat şi suficient care să aibă ca scop îndeplinirea obligaţiilor pozitive inerente asigurării respectului efectiv al vieţii de familie şi de protecţie a vieţii private, care le revin în temeiul art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.