Decizia CCR nr. 205/2015Paragraful 19

11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei a criticat dispoziţiile art. 344 alin. (4) şi art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, deoarece cererile şi excepţiile formulate de către inculpat ori din oficiu, precum şi încheierea prin care judecătorul de cameră a constatat neregularităţi ale actului de sesizare ori prin care a sancţionat, potrivit art. 280-282, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii sau prin care a exclus una sau mai multe probe administrate sunt comunicate numai parchetului. De asemenea, a mai susţinut că o astfel de procedură afectează egalitatea armelor şi contradictorialitatea, deoarece fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu numai facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi posibilitatea de a cunoaşte şi a discuta orice probă sau concluzie prezentată procurorului. În opinia autorului, din interpretarea dispoziţiilor art. 345 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 346 alin. (2) se desprinde concluzia că doar atunci când judecătorul de cameră preliminară respinge toate cererile şi excepţiile invocate de către inculpat se va comunica acestuia încheierea de respingere. În schimb, dacă inculpatului i se admit cererile şi excepţiile, ori o parte dintre acestea, nu mai are acces la cele hotărâte de instanţă. Tot astfel, se creează o situaţie discriminatorie faţă de partea civilă, partea responsabilă civilmente şi persoana vătămată care ar trebui să aibă drepturi egale cu cele ale inculpatului. În sfârşit, dispoziţiile art. 347 alin. (3) sunt neconstituţionale, deoarece prevederile legale mai sus contestate sunt preluate în mod corespunzător.