Decizia CCR nr. 214/2015Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea corectă din punct de vedere constituţional a prevederilor art. 218 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală trebuie să fie aceea că, indiferent de soluţia primită în răspunsul la plângerea prealabilă (contestaţie), partea vătămată are dreptul să se adreseze instanţei de contencios administrativ care este învestită cu judecarea pe fond a cauzei, în întregul său. Apreciază că accesul la justiţie nu trebuie condiţionat de existenţa sau nu a unui răspuns pe fondul cauzei după depăşirea termenului legal de soluţionare a contestaţiei, iar concluzia că aceasta este singura interpretare permisă de lege şi de Constituţie, în opinia sa, rezultă din dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi din cele ale art. 52 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie.