Decizia CCR nr. 201/2015Paragraful 8

6. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că Legea nr. 63/2011 a constituit obiect al controlului de constituţionalitate a priori şi a posteriori, considerentele jurisprudenţei deja formate păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. În plus, cât priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 63/2011, care prevăd că prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi băneşti sau în natură care excedează prevederilor acestei legi, arată că această soluţie legislativă se regăseşte şi în alte acte normative, respectiv art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, fiind supusă controlului de constituţionalitate, iar printr-o jurisprudenţă concordantă Curtea a reţinut că regimul juridic special al contractelor colective de muncă încheiate pentru salariaţii instituţiilor publice este determinat de situaţia deosebită a părţilor acestor contracte, de vreme ce cheltuielile necesare pentru funcţionarea instituţiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaţilor, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor. În acest sens, face referire la deciziile Curţii nr. 768/2007, nr. 1.024/2010 şi nr. 1.010/2011. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 63/2011 şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege, arată că obiecţiile autorilor se referă la situaţia particulară în care prin hotărâri definitive şi irevocabile s-a stabilit, pentru viitor, o anumită salarizare a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, salarizare care s-a făcut până la data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011 pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 stabilit la nivelul de 400 lei prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008; după data de 13 mai 2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011, salariile personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar aflate în plată au fost reduse faţă de cele pe care le-ar fi avut în temeiul Legii nr. 221/2008. Apreciază că se pune astfel în discuţie restrângerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, care funcţionează doar atât timp cât norma juridică avută în vedere la pronunţarea lor este aceeaşi. Efectele hotărârilor judecătoreşti sunt, ca atare, adaptate efectelor pe care le produce intrarea în vigoare a unui nou act normativ de salarizare, fiind vorba de o limitare a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, construcţie juridică pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul competent să soluţioneze recursurile în interesul legii, a dezvoltat-o în Decizia nr. 9/2013 în materia revizuirii pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010, raţionamentul menţinându-şi valabilitatea şi în prezentele litigii. În final, apreciază că elementele noi puse în discuţie de către părţi nu sunt de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.