Decizia CCR nr. 161/2015Paragraful 31

24. Aşadar, cele trei legi la care face referire autorul excepţiei se încadrau în ipoteza art. 46 alin. (8) din Legea nr. 24/2000, fiind adoptate de Parlament în şedinţă comună. Spre deosebire de acestea, legile nr. 284/2010 şi nr. 285/2010 au fost adoptate direct, prin angajarea răspunderii Guvernului, acţiune desfăşurată, într-adevăr, în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului, dar legile în discuţie au fost adoptate nu în urma votului deputaţilor şi senatorilor, ci ca efect al respingerii moţiunii de cenzură introduse de parlamentari ai opoziţiei şi ca urmare a faptului că sesizările de constituţionalitate formulate au fost respinse de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, respectiv prin Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011. Ca atare, nu a mai fost necesar ca cele două legi să fie retrimise în Parlament pentru reexaminarea în vederea corectării eventualelor vicii de constituţionalitate pe care Curtea le-ar fi putut constata, astfel că nu au fost supuse votului senatorilor şi deputaţilor reuniţi în şedinţă comună.