Decizia CCR nr. 705/2012Paragraful 42

Cu privire la această critică, Curtea reţine că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată potrivit dispoziţiilor art. 114 din Constituţie, printr-o procedură care derogă de la procedura ordinară de adoptare a legilor. Astfel, ca urmare a asumării răspunderii de către Guvern, un proiect de lege este considerat adoptat numai în condiţiile în care iniţiativa Guvernului nu este sancţionată prin adoptarea unei moţiuni de cenzură de către Parlament în condiţiile art. 113 din Constituţie. Neiniţierea unei astfel de moţiuni ori respingerea ei are semnificaţia susţinerii proiectului de lege de către majoritatea deputaţilor şi senatorilor, fapt care conferă legitimitate actului normativ propus de Guvern. Or, Curtea apreciază că, pentru raţiunile avute în vedere, o astfel de susţinere trebuie să se regăsească pe parcursul întregii proceduri de legiferare, indiferent dacă proiectul de lege este sau nu supus controlului de constituţionalitate a priori. De altfel, în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1 pct. 9 şi 17 din Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992 privind Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 4 martie 1992, cu modificările şi completările ulterioare, în care se arată că Senatul şi Camera Deputaţilor se întrunesc în şedinţe comune cu prilejul desfăşurării "procedurii privitoare la angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege", precum şi pentru "reexaminarea legii adoptate în şedinţă comună, [...] prin angajarea răspunderii Guvernului".