Decizia CCR nr. 147/2015Paragraful 23

18. Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a reţinut că art. 124 din Codul penal din 1969 nu dispunea nimic cu privire la conflictul de legi în timp şi că nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece împlinirea termenului de prescripţie specială începea să curgă, indiferent de câte întreruperi ar fi intervenit, de la data săvârşirii faptei şi se împlinea, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta. Prin urmare, câtă vreme prescripţia specială era o cauză care înlătura răspunderea penală, era evident că împlinirea sa sub imperiul legii vechi era mai favorabilă decât împlinirea prevăzută de legea nouă, deoarece aceasta din urmă mărea intervalul de timp în care se putea aplica o pedeapsă. Altfel spus, Curtea a constatat că termenul de prescripţie specială prevăzut înainte de modificarea art. 124 din Codul penal din 1969 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 63/2012 avea valenţe constituţionale în măsura în care ultraactiva, aplicându-se faptelor comise sub imperiul său şi care nu fuseseră judecate definitiv până la data intrării în vigoare a legii modificatoare. S-a arătat, totodată, că termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 124 din Codul penal din 1969, în forma sa modificată, este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative. În concluzie, Curtea a constatat că normele legale criticate erau constituţionale în măsura în care nu împiedicau aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.