Decizia CCR nr. 131/2015Paragraful 19

14. Prin Decizia nr. 742 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi a constatat că procurorul sau, după caz, instanţa de judecată deţinea doar prerogativa de a propune luarea măsurii de prelungire a dreptului de circulaţie, decizia în acest sens fiind luată de şeful poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta. Conferind acestuia din urmă prerogativa dispoziţiei, aşadar a competenţei de a decide cu privire la o propunere formulată de judecător sau de procuror, dispoziţiile criticate determinau o ingerinţă a puterii executive în activitatea autorităţii judecătoreşti, încălcând astfel prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că reglementarea competenţei şefului poliţiei rutiere, ca reprezentant al puterii executive, de a confirma sau infirma actele unui reprezentant al autorităţii judecătoreşti este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţie, care statuează că judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, şi cu cele ale art. 131 alin. (1) care consacră rolul Ministerului Public şi precizează că, în activitatea judiciară, acesta reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.