Decizia ÎCCJ nr. 72/2023 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 54. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele: ... 55. În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudențială, următoarele condiții de admisibilitate necesar a fi îndeplinite cumulativ: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit să soluționeze cauza; (iii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 56. Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică. ... 57. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că, în cauză, sunt îndeplinite primele trei condiții de admisibilitate, referitoare la existența unei cauze aflate în curs de judecată, în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să judece cauza în ultimă instanță, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Covasna - Secția civilă, învestit cu soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă A.B. - S.R.L., în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 2/2001), raportat la art. 40 și 38 din Legea nr. 126/1995, coroborat cu art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, împotriva Sentinței civile nr. 763 din 21 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Târgu Secuiesc, decizia ce se va pronunța fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 58. Totodată, din verificările efectuate, rezultă că este întrunită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate, precum și faptul că nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare privitor la această chestiune. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu există, în prezent, practică judiciară care să justifice promovarea unui eventual recurs în interesul legii, în problema de drept care formează obiectul sesizării. ... 59. În ceea ce privește condiția de admisibilitate ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma „chestiune de drept“, la care face referire textul art. 519 din Codul de procedură civilă, trebuie pusă în corelație cu gradul de dificultate pe care îl ridică aceasta, nefiind suficient să fie identificată, în soluționarea unei cauze, o problemă litigioasă, chiar având caracter de noutate, dacă ea nu este susceptibilă, prin aspectele relevate, de a declanșa mecanismul privind preîntâmpinarea unei jurisprudențe neunitare. ... 60. În ceea ce privește cerința referitoare la existența unei „chestiuni de drept veritabile“, în jurisprudența Înaltei Curți s-au reținut, în mod constant, următoarele: a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017; Decizia nr. 18 din 5 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 59; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42); ... b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei (Decizia nr. 9 din 20 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2017, pct. 62 și 65; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragraful 37; Decizia nr. 34 din 24 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 7 iulie 2021, paragraful 61; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37); ... c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile (Decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 26 februarie 2018, paragraful 42; Decizia nr. 62 din 24 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 30 octombrie 2018, paragrafele 38, 39, 41; Decizia nr. 32 din 30 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 26 iunie 2020, paragraful 50; Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 37; Decizia nr. 50 din 14 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 3 septembrie 2021, paragraful 41; Decizia nr. 74 din 18 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1174 din 13 decembrie 2021, paragraful 42). Sub acest aspect, s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege (Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021, paragraful 46). ... ... 61. Din considerentele prezentate în cadrul paragrafelor anterioare rezultă că sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății, iar pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se pornește în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să își găsească izvorul în dispozițiile legale, iar nu într-o stare de fapt, aplicarea legii la situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin probatoriul administrat, fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei. ... 62. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite care trebuie arătate în sesizare, cerință care rezultă din dispozițiile art. 520 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care, astfel, este ținut să stabilească, în primul rând, dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică. ... 63. Rolul completului care dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este acela de a releva norma și felul în care, din cauza complexității sau, dimpotrivă, a precarității reglementării, aceasta poate primi interpretări diferite și ar putea avea ca rezultat o jurisprudență neunitară. ... 64. Instanța care formulează actul de sesizare trebuie să prezinte argumentele care susțin interpretările aflate în opoziție pentru a demonstra dificultatea pe care o are în a determina evidența unei anumite interpretări și, astfel, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare. Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția judecătorilor din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente. ... 65. Divergența de interpretare ce există între reclamant și pârât, specifică procesului civil, nu este de natură a demonstra dificultatea acestei operațiuni logico-juridice. ... 66. În cadrul punctului de vedere exprimat în respectarea art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de trimitere invocă existența unei jurisprudențe divergente cu privire la interpretarea și aplicarea chestiunii de drept puse în discuție, indicând, în concret, o singură hotărâre judecătorească definitivă (Sentința civilă nr. 2.785 din 13 martie 2018 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în Dosarul nr. 16.777/325/2017, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 1.318 din 25 iulie 2018 a Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal), în favoarea interpretării de la paragraful 42 din prezenta decizie, iar, în favoarea orientării jurisprudențiale contrarii (paragraful 36), deopotrivă o singură hotărâre judecătorească definitivă (Sentința civilă nr. 5.723 din 23 octombrie 2018 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin respingerea apelului prin Decizia nr. 1.375/A din 25 martie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă). Hotărârile judecătorești anterior menționate nu se regăsesc în cadrul informațiilor furnizate de curțile de apel la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 67. Divergența de interpretare, invocată în punctul de vedere înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu este de natură a demonstra dificultatea acestei operațiuni logico-juridice, iar o analiză a normelor legale incidente în cauză demonstrează că acestea sunt clare, accesibile și previzibile. ... 68. Prin chiar sesizarea înaintată de instanța de trimitere, aceasta observă că textele supuse interpretării au domenii de aplicare diferite, nefiind vorba despre o veritabilă contradicție între prevederile art. 34 alin. (2) lit. b) , c) , d) și g) din Legea nr. 126/1995, care reglementează condiții de utilizare a articolelor pirotehnice de divertisment de către persoanele fizice si juridice autorizate, și prevederile anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.102/2014, ce transpun prevederile Directivei 2013/29/UE a Consiliului Uniunii Europene și a Parlamentului European, care reglementează cerințele de securitate pe care trebuie să le îndeplinească articolele pirotehnice, în vederea punerii lor la dispoziție pe piață. ... 69. Astfel, în acord cu prevederile art. 3 pct. 7 din Directiva 2013/29/UE a Consiliului Uniunii Europene și a Parlamentului European, Hotărârea Guvernului nr. 1.102/2014 clarifică în cuprinsul art. 4 lit. g) sintagma „punere la dispoziție pe piață“ ca reprezentând „orice furnizare a unui articol pirotehnic pentru distribuție, consum sau uz pe piața din România sau din celelalte state membre ale Uniunii Europene în cursul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit“. Totodată, în ceea ce privește destinatarii actului implicați în activitatea de „punere la dispoziție pe piață“, aceștia sunt operatorii economici definiți în cuprinsul art. 4 lit. l) din Hotărârea Guvernului nr. 1.102/2014, respectiv „producătorul, importatorul și distribuitorul“. ... 70. Pe de altă parte, prevederile art. 34 din Legea nr. 126/1995 se referă la cerințele ce se impun a fi respectate în activitatea de folosire/de utilizare a articolelor pirotehnice de divertisment de către persoanele fizice sau juridice autorizate potrivit art. 8 din actul normativ, această activitate nefăcând parte din categoria celor prestate de operatorii economici definiți de art. 4 lit. l) din Hotărârea Guvernului nr. 1.102/2014, în scopul „punerii la dispoziție pe piață“. ... 71. Se identifică așadar o deosebire între domeniul de aplicare a restricțiilor reglementate de art. 34 din Legea nr. 126/1995, în legătură cu activitatea de utilizare/folosire a articolelor pirotehnice de divertisment de către persoanele autorizate în acest scop, și domeniul de aplicare a dispozițiilor subpct. 1.2 lit. a) din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 1.102/2014, care stabilesc cerințe de securitate în vederea punerii la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice. ... 72. Având în vedere inexistența unei suprapuneri între domeniile de activitate reglementate de normele menționate, aspect corect identificat de instanța de trimitere, va reveni acesteia obligația de a stabili, în temeiul probatoriului administrat, care este natura faptei contravenționale sancționate prin procesul-verbal de contravenție a cărui legalitate a fost contestată și, totodată, de a proceda la interpretarea și aplicarea actului normativ care este incident speței. ... 73. Cele două posibile interpretări divergente, menționate în actul de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, reprezintă, în realitate, pozițiile diferite pe care se situează părțile din litigiu cu privire la actul normativ aplicabil unei anumite situații de fapt, ce trebuie identificată ca atare în baza materialului probatoriu. Or, o astfel de situație este întâlnită în cazul tuturor litigiilor, rolul instanței de control judiciar fiind acela de a identifica legea aplicabilă și de a proceda la aplicarea acesteia, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei deduse judecății. ... 74. A considera justificată intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept într-o astfel de ipoteză echivalează cu acceptarea faptului că se poate recurge la acest mecanism de preîntâmpinare a apariției divergențelor de jurisprudență ori de câte ori judecătorul va simți nevoia unei validări cu privire la încadrarea unei anumite situații de fapt și de drept în ipoteza reglementată de dispoziția lipsită de echivoc a legii. ... ...