Decizia CCR nr. 125/2015Paragraful 9

6. În litigiile civile de drept comun este firesc ca reclamantul să se deplaseze la sediul instanţei de domiciliu a pârâtului, caracterul ofensiv al cererii de chemare în judecată impunând această exigenţă. Plângerea contravenţională nu poate fi apropiată însă de specificul acţiunilor personale, cea dintâi fiind expresia unui drept recunoscut persoanei ce se consideră nedreptăţită printr-un act emis de agenţii constatatori de a ataca în justiţie temeinicia sau legalitatea măsurilor constatate/ sancţiunilor dispuse. Întrucât pricina contravenţională se naşte ca urmare a unor constatări al căror temei urmează a fi demonstrat de însuşi organul constatator, căruia îi incumbă sarcina probei, instanţa competentă trebuie să fie cea de la domiciliul petentului. Prin atribuirea competenţei de soluţionare instanţei judecătoreşti de la locul săvârşirii contravenţiei - care în materia contravenţiilor rutiere coincide cu instanţa de la sediul organului constatator - textele de lege criticate răstoarnă implicit prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază petentul.