Decizia CCR nr. 119/2015Paragraful 6

CCR · decizie de neconstituționalitate · 10.03.2015 · dosar 835/110/2011
Paragraful 6
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, potrivit şi celor arătate în notele scrise depuse la dosar. Astfel, pe lângă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 115 alin. (6) potrivit căruia "Ordonanţele de urgenţă [...] nu pot afecta [...] drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie", prevederi invocate în sesizarea iniţială, susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 aduc atingere şi principiilor constituţionale consacrate de art. 1 alin. (5) referitor la respectarea legilor, de art. 31 privind dreptul la informaţie, de art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi de art. 135 privind economia, sens în care invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 447/2013. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a fost adoptată pe 10 februarie 2010 şi a intrat în vigoare pe 15 februarie 2010, dată de la care faptele incriminate de Legea nr. 143/2000 vizează şi operaţiunile cu substanţa JWH-018, ce se afla anterior în circuitul civil, dar care a fost introdusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 în rândul drogurilor de mare risc. Prin intrarea în vigoare a ordonanţei criticate, comerciantul de plante şi substanţe care nu erau, înainte de data de 15 februarie 2010, incluse în tabelele-anexă ale Legii nr. 143/2000 devine infractor fără să ştie. Întreprinzătorul se vede astfel cu un stoc de marfă, care este proprietatea sa privată, garantată şi ocrotită de lege, pe care este obligat să îl distrugă, pe cheltuiala proprie, în 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, ceea ce reprezintă o formă clară de expropriere, întrucât persoana în cauză este deposedată de bunurile sale fără o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Totodată, termenul prevăzut de actul normativ criticat, fiind extrem de scurt, încalcă principiul previzibilităţii normelor juridice.
Sursa oficială ↗