Decizia CCR nr. 119/2015Paragraful 14

10. În fine, consideră că termenul de 10 zile, stabilit de art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 pentru a distruge, pe cheltuiala proprie, plantele şi substanţele prevăzute de ordonanţa de urgenţă este un termen deosebit de scurt, care nu a dat posibilitatea efectivă persoanelor vizate să distrugă plantele şi substanţele respective. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2010 a apărut în mod neaşteptat şi s-a aplicat imediat, fără ca operatorii economici să aibă posibilitatea să prevadă o asemenea reglementare şi să stopeze comerţul cu plante şi substanţe care urmau să fie interzise, pentru a-şi reduce, în felul acesta, la minimum pierderile din activitatea economică. În condiţiile în care s-ar fi respectat procesul legislativ obişnuit şi operatorii economici ar fi fost informaţi într-un termen rezonabil despre obligaţia de a distruge produsele, aceştia nu ar mai fi importat respectivele plante şi substanţe.