Decizia CCR nr. 108/2015Paragraful 13

10. Apreciază că paguba creată persoanei prin nesoluţionarea în termen a cererii sale nu poate fi adâncită, prin obligarea persoanei să parcurgă o altă procedură administrativă instituită de o lege apărută după ce persoana în cauza s-a plâns instanţei de refuzul nejustificat al autorităţii publice de soluţionare a cererii sale. Astfel, recunoaşterea dreptului pretins trebuie să aibă loc în condiţiile legii sub imperiul căreia a fost încălcat acest drept, iar nu în condiţiile diferite ale unei noi legi. Consideră că procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005 era una greoaie şi de lungă durată, iar noua procedură instituită de Legea nr. 165/2013 este la fel, ea instituind noi termene administrative foarte lungi, formarea unor noi comisii administrative, aşa încât este încălcată obligaţia statului de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale întro manieră care să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, a considera că legea nouă se poate aplica şi cauzelor deja aflate într-un stadiu avansat de soluţionare pe cale administrativă sau judecătorească, impunându-se reluarea întregului demers administrativ, este contrar principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil.