Decizia CCR nr. 75/2015Paragraful 41

36. De altfel, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, precitată, Curtea Constituţională a statuat că aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este o problemă de constituţionalitate, atât timp cât pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului şi că "acest criteriu ar putea fi neconstituţional, dacă prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare." Or, Curtea constată, pentru toate cele la care s-a făcut mai sus referire, că dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 reglementează o măsură ce, în raport cu actualul stadiu al evoluţiei societăţii româneşti, nu mai corespunde cerinţelor sale de necesitate şi că, prin caracterul său excesiv, aceasta duce la imposibilitatea exercitării efective a dreptului de asociere, ceea ce echivalează cu afectarea dreptului în însăşi substanţa sa. Aşa fiind, Curtea constată că prevederile art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice afectează dreptul de asociere, garantat de art. 40 din Constituţie.