Decizia CCR nr. 75/2015Paragraful 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 26.02.2015 · dosar 12.711/3/2014
Paragraful 13
9. În privinţa dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 se susţine că acestea generează o ingerinţă asupra exercitării dreptului de asociere, astfel cum este reglementat de art. 40 din Constituţie şi de art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instituirea unui prag de reprezentativitate atât la nivel naţional, cât şi la nivel regional nu se poate justifica prin invocarea art. 8 alin. (2) din Legea fundamentală, referitor la rolul constituţional al partidului politic, deoarece acesta poate fi îndeplinit şi fără a impune un anume prag de reprezentativitate. Legea nr. 14/2003 nu indică, în expunerea de motive, necesitatea imperioasă prin care o atare ingerinţă se justifică, însă presupunând că ar consta în necesitatea asigurării unei reprezentativităţi crescute a partidului politic, în scopul evitării inflaţiei de partide, acesta nu poate fi inclus între situaţiile expres prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie şi de art. 18 din Convenţie. Totodată, trebuie ţinut cont şi de faptul că instituţionalizarea unui curent politic nu poate fi obligatorie înainte de constituirea respectivului partid, ci, în mod firesc, ulterior acestui moment, iar riscul devalorizării partidelor, în sensul supraaglomerării lor pe scena politică, nu mai subzistă în România anului 2014, astfel că şi mijlocul prevăzut de lege pentru contracararea acestuia a devenit caduc. În sprijinul argumentelor formulate, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de asociere, în special Hotărârea din 3 februarie 2005, pronunţată în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României, şi Hotărârea din 11 octombrie 2007 pronunţată în Cauza Bozgan împotriva României, subliniind faptul că, la analiza necesităţii şi proporţionalităţii oricărei ingerinţe a statului asupra exercitării unui drept, trebuie întotdeauna apreciat în funcţie de speţa respectivă, aşa cum procedează instanţa europeană.
Sursa oficială ↗