Decizia CCR nr. 75/2015Paragraful 27

22. Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai examinat soluţii legislative similare celor cuprinse la art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003. Astfel, prin Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constituţională a examinat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, constituţionalitatea unor prevederi ale Legii partidelor politice, devenită Legea nr. 27/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 29 aprilie 1996. Referitor la art. 17 alin. (1) lit. b) din această lege, potrivit căruia cererea de înregistrare a unui partid politic, depusă la Tribunalul Municipiului Bucureşti, trebuia însoţită de "actul de constituire împreună cu lista semnăturilor de susţinere a cel puţin 10.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 15 dintre judeţele ţării, dar nu mai puţin de 300 în fiecare judeţ, însoţit de o declaraţie autentificată a conducătorului organului executiv al partidului privind autenticitatea semnăturilor", Curtea, respingând criticile privind încălcarea art. 8 alin. (1) , ale art. 37 alin. (2) şi ale art. 148 alin. (1) din Constituţie [devenite, după revizuirea şi republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, art. 8 alin. (1) , art. 40 alin. (2) şi, respectiv, art. 152 alin. (1) din aceasta], întrucât constituie un prag prealabil ridicat, a statuat că "aprecierea oportunităţii unui anumit prag de reprezentativitate nu este însă o problemă de constituţionalitate, cât timp pragul instituit nu are ca efect suprimarea exercitării dreptului" şi că "criteriul reprezentativităţii nu este, în sine, neconstituţional, el fiind în general acceptat în domeniul exercitării dreptului la asociere în partide politice, ţinând seama de rolul lor de a contribui la formarea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acest criteriu ar putea fi neconstituţional, dacă prin efectele sale ar duce la suprimarea dreptului la asociere sau ar fi sinonim cu o asemenea suprimare." Aceste argumente au fost reiterate în cuprinsul Deciziei nr. 147 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 1 martie 1999, care vizează aceleaşi dispoziţii ale art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 27/1996, precum şi, ulterior, în Decizia nr. 433 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, şi Decizia nr. 954 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, ambele privind dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003.