Decizia ÎCCJ nr. 71/2023 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 91. În urma examinării sesizării formulate de Curtea Militară de Apel București în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor și a chestiunii de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: ... + Cu privire la admisibilitatea sesizării 92. Potrivit dispozițiilor art. 475 din Codul procedură penală, dacă în cursul judecății, un complet de judecată învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 93. În raport cu textul legal evocat, se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor cerințe: – întrebarea să fie formulată în cursul judecății de un complet al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță; ... – soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, din perspectiva existenței unei veritabile chestiuni de drept care să necesite o dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... – chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare. ... ... 94. În speță, este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea Militară de Apel București fiind învestită, în ultimul grad de jurisdicție, cu soluționarea apelului formulat de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Militar Timișoara. ... 95. Este întrunită și condiția negativă impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii și nici nu formează obiectul unui asemenea recurs. ... 96. Totodată, este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în jurisprudența sa (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015, Decizia nr. 26 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 2 februarie 2016, Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, Decizia nr. 3 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 16 martie 2016, Decizia nr. 10 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016, Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016, și Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018). ... 97. În situația în care ar fi apreciate ca admisibile sesizările prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la rezolvarea directă a unor chestiuni ce țin de situația în cauză, ar exista riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile „fie într-o procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii“. ... 98. Scopul reglementării art. 475 din Codul de procedură penală este preîntâmpinarea apariției practicii neunitare, titulari ai cererii de sesizare fiind doar instanțele, acestea având un drept suveran de a aprecia asupra sesizării, atunci când completul sesizat constată, în procesul deliberării, că interpretarea normelor de drept constituie o dificultate. ... 99. Se observă că și această condiție este îndeplinită, relativ la situația pendinte, în care problema de drept a primit interpretări diferite în jurisprudență și în punctele de vedere transmise Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... 100. În ceea ce privește legătura problemei de drept ce se solicită a fi dezlegată cu soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în considerentele Deciziei nr. 26 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 13 aprilie 2018, a reținut că „procedura pronunțării unei asemenea hotărâri este condiționată [… ] de existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea cauzei în care s-a dispus sesizarea, nefiind permis a se apela la acest mijloc legal în scopul de a primi de la instanța supremă rezolvarea în concret a speței“. ... 101. În speță, din perspectiva acestei condiții, se reține că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept, în contextul în care obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal pe care instanța o poate impune atunci când dispune amânarea aplicării pedepsei reprezintă o modalitate de individualizare judiciară a pedepsei, aspect legat de soluționarea acțiunii penale, conform art. 396 din Codul de procedură penală. ... 102. Pentru considerentele expuse, se constată că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. ... + Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 103. Instituția amânării aplicării pedepsei, introdusă prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, reprezintă o măsură de individualizare a pedepsei, instituind prerogativa instanței de judecată ca, în anumite condiții, atunci când apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, să stabilească pedeapsa, dar să dispună amânarea aplicării acesteia, fixând un termen de supraveghere de 2 ani, imperativ prevăzut de dispozițiile art. 84 din Codul penal. ... 104. Această instituție se regăsește în reglementări similare în sistemele de drept europene, de exemplu în dreptul francez (art. 132-60 din Codul penal) sau în dreptul german (§ 59 și următoarele din Codul penal). Potrivit legislației franceze, instanța poate amâna pronunțarea pedepsei în condițiile și după modalitățile definite la articolul 132-60, atunci când reiese că reintegrarea vinovatului este în curs de a fi admisă, că paguba produsă este pe cale să fie reparată și că tulburarea rezultată în urma infracțiunii va înceta. Între altele, persoana poate beneficia de măsurile de ajutor destinate favorizării reintegrării sale sociale. ... 105. Din perspectiva dispozițiilor Codului penal, instanța de judecată poate dispune motivat amânarea aplicării pedepsei cu amendă sau cu închisoare de cel mult 2 ani stabilite cu privire la inculpat, dacă sunt îndeplinite condiții cumulative impuse de art. 83 din Codul penal și se apreciază, ținând seama de persoana infractorului, în funcție de conduita avută de acesta înainte și după comiterea infracțiunii și de posibilitățile sale de îndreptare, că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe durata unui termen de supraveghere. ... 106. Conform art. 84 alin. (1) și (2) din Codul penal, termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei. Pe durata acestui termen, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță. ... 107. Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal definesc termenul de supraveghere sau durata supravegherii ca fiind intervalul de timp în care persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, liberarea condiționată ori o măsură educativă neprivativă de libertate, în cazul minorilor, trebuie să respecte obligațiile ori măsurile de supraveghere dispuse de instanță în sarcina sa. ... 108. În conținutul art. 85 alin. (1) și (2) din Codul penal sunt prevăzute atât măsurile ce trebuie aplicate persoanei față de care se dispune amânarea aplicării pedepsei, cât și obligațiile pe care instanța le poate impune acestei persoane. ... 109. Pe întreaga durată a termenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte toate măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) din Codul penal, constând în prezentarea la serviciul de probațiune la datele fixate, legătura directă și constantă cu consilierul de probațiune desemnat cu supravegherea, comunicarea schimbărilor intervenite cu privire la locul de muncă, locuință, a deplasărilor care depășesc 5 zile și a informațiilor și documentelor care permit controlul mijloacelor sale de existență. În plus, în termenul de supraveghere, instanța nu poate aprecia asupra oportunității reducerii sau încetării măsurilor de supraveghere. ... 110. Pe de altă parte, dispozițiile art. 85 alin. (2) din Codul penal prevăd o serie de obligații pe care instanța le poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și care au rolul de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni. ... 111. În ceea ce privește durata obligațiilor prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a) -d) din Codul penal, aceasta este determinată fie prin prevederea unei perioade fixe (obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile), fie prin natura obligațiilor (perioada cursului de pregătire școlară sau calificare profesională, a programelor de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate ori durata controlului, a tratamentului sau a îngrijirii medicale). ... 112. Pentru obligațiile care presupun o interdicție, dispozițiile legale nu prevăd expres o anumită durată, instanța fiind cea care particularizează obligațiile prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. e) -g) din Codul penal, prin indicarea în concret a conținutului obligației, procesul de individualizare neextinzându-se și asupra perioadei de timp în care este incidentă această obligație. ... 113. Faptul că, în cazul obligațiilor prohibitive, în cuprinsul dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Codul penal nu se menționează în mod expres, datorită specificului fiecăreia dintre ele, că obligațiile sunt impuse pe durata termenului de supraveghere nu poate conduce la concluzia că instanța poate dispune impunerea obligației prevăzute de dispozițiile art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal pe o durată inferioară termenului de supraveghere, întrucât o asemenea interpretare ar goli de conținut această normă de drept. ... 114. Singurul argument aparent în sprijinul tezei contrare rezidă în dispozițiile art. 85 alin. (4) din Codul penal, conform cărora „când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. e) -g) , instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei“. ... 115. Acest argument este ușor de combătut din punct de vedere juridic, având în vedere aspecte de tehnică legislativă, și anume că, atunci când legiuitorul a vizat un termen variabil, cu referire la alte instituții de drept substanțial, alături de noțiunea „conținut“ a adăugat și noțiunea „termen, perioadă sau durată“ [de exemplu, art. 66 alin. (1) din Codul penal, art. 74 alin. (1) din Codul penal etc.], ceea ce nu s-a întâmplat în situația dispozițiilor art. 85 alin. (4) din Codul penal. ... 116. Astfel, și în cadrul instituției amânării aplicării pedepsei, atunci când legiuitorul a apreciat că o anumită obligație poate fi instituită pentru o perioadă de timp diferită de durata termenului de supraveghere de 2 ani, a reglementat-o în mod expres, astfel cum este obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. b) din Codul penal. ... 117. Sistemul de obligații impuse pe durata termenului de supraveghere este flexibil și, în funcție de conduita ulterioară a persoanei supravegheate, instanța de judecată îl poate reconfigura, conform art. 87 alin. (1) și (2) din Codul penal, prin modificarea obligațiilor în mod corespunzător, fie prin impunerea unor noi obligații, fie prin sporirea sau diminuarea condițiilor de executare a celor existente, pentru a asigura persoanei supravegheate șanse sporite de îndreptare. ... 118. Instanța poate dispune încetarea executării unora dintre obligațiile pe care le-a impus inițial, atunci când apreciază că menținerea acestora nu mai este necesară. ... 119. Însă situațiile care impun modificarea sau chiar încetarea obligațiilor ca o consecință a conduitei persoanei supravegheate nu pot fi anticipate de instanța de judecată astfel încât aceasta să dispună odată cu amânarea aplicării pedepsei și executarea unei obligații prohibitive pe o perioadă mai mică decât durata termenului de supraveghere. ... 120. Prin Decizia nr. 159 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 6 iunie 2018, Curtea Constituțională a reținut că „... legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanța de judecată de a dispune, motivat, amânarea aplicării pedepsei dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 83 din Codul penal, stabilind un termen de supraveghere conform art. 84 din același cod, pe durata căruia condamnatul trebuie să respecte o serie de măsuri de supraveghere prevăzute în art. 85 alin. (1) din Codul penal și să execute o serie de obligații dintre cele prevăzute de art. 85 alin. (2) din Codul penal stabilite de instanța de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau față de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia, iar instanța este obligată să le aplice. Dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cel condamnat, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse de instanță, aceasta revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei, conform art. 88 din Codul penal“ (paragraful 21). ... 121. O interpretare în sensul în care instanța de judecată ar putea impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute obligațiile prohibitive prevăzute de art. 85 alin. (2) din Codul penal, pe o perioadă inferioară duratei termenului de supraveghere prevăzut de art. 84 din Codul penal, ar afecta esența dispozițiilor legale și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea uneia dintre modalitățile de individualizare a pedepsei, respectiv instituția amânării aplicării pedepsei. ... 122. Conform expunerii de motive referitoare la noul Cod penal, în cazul amânării aplicării pedepsei, „instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii infracțiunii, că în raport cu situația personală a inculpatului, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă fixă de 2 ani“. ... 123. Totodată, s-a arătat că „pe parcursul acestui termen de supraveghere persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei este supusă unui proces de supraveghere, cu un conținut flexibil și variat, care să permită atât verificarea conduitei persoanei (putând fi obligată să nu se deplaseze în anumite locuri, la anumite manifestări sportive ori culturale, sau la alte adunări publice, stabilite de instanță, să nu comunice cu victima sau cu membrii familiei acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, sau să nu se apropie de acestea etc.) cât și sprijinirea acesteia pentru a conștientiza riscurile la care se expune prin comiterea de infracțiuni ori de a-i înlesni integrarea socială (putând fi obligat să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 30 și 60 de zile în condițiile stabilite de instanță, să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală etc.)“ ... 124. Pentru toate argumentele anterior prezentate, în temeiul art. 475 și 477 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală va admite sesizarea formulată de Curtea Militară de Apel București și va stabili că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, instanța nu poate impune persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute obligația de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanță pe o perioadă mai mică decât durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 84 din Codul penal. ... ...