Decizia CCR nr. 54/2015Paragraful 26

19. Curtea reţine că regimul sancţionator diferit al celor două forme infracţionale este justificat de diferenţele de reglementare existente între infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni. Infracţiunea continuată este o unitate legală de infracţiuni, în structura căreia se regăseşte un singur subiect activ şi o singură rezoluţie infracţională, pe baza căreia sunt săvârşite mai multe acţiuni sau inacţiuni, îndreptate împotriva aceluiaşi subiect pasiv, care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Concursul de infracţiuni reprezintă o pluralitate legală de infracţiuni, care se poate prezenta sub forma concursului real sau a concursului formal, în structura căreia intră un singur subiect activ, un singur subiect pasiv şi două sau mai multe rezoluţii infracţionale (în cazul concursului real) sau realizarea conţinutului mai multor infracţiuni (în cazul concursului formal). Prin urmare, Curtea nu poate reţine că autorii infracţiunilor continuate se află în aceeaşi situaţie juridică cu cei ai concursului de infracţiuni. Cum aceştia nu sunt în situaţii juridice identice, Curtea constată că este pe deplin justificată opţiunea legiuitorului de a reglementa un regim sancţionator diferit pentru cele două forme infracţionale, aspect ce nu contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. De altfel, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudenţa sa, că pentru situaţii juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituţional al egalităţii în drepturi (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din data de 19 martie 2009).