Decizia ÎCCJ nr. 65/2023 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 30. S-a susținut că solicitarea pronunțării unei hotărâri prealabile apare ca necesară și pentru a elimina aprecierea privind caracterul arbitrar al măsurilor dispuse de către procuror - deseori extrem de subiectivă - atât a persoanelor implicate în soluționarea unei cauze penale, a profesioniștilor, cât și a opiniei publice, asupra regulilor ce guvernează efectuarea urmăririi penale, generând previzibilitate și caracterul unitar al modului de interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, conducând la adecvarea conduitei procesuale a persoanelor și autorităților implicate, activ sau pasiv, în aplicarea normelor procedurale, inclusiv sub aspectul generării unui efect inhibitor al formulării unor cereri și excepții devenite vădit nefondate sau sub aspectul reconfigurării abordării instituției delegării efectuării unor acte de urmărire penală de către procuror. ... 31. S-a arătat că sesizarea ridică în fața instanței supreme stabilirea existenței/inexistenței unor raporturi de tip normă generală - normă specială, respectiv clarificarea limitelor de aplicare a unor dispoziții derogative de la norme de procedură a căror încălcare este sancționată cu nulitatea absolută. ... 32. Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, urmărirea penală se efectuează de către procuror în două ipoteze distincte: a) în mod obligatoriu, în cazurile prevăzute de lege [cum este situația prevăzută de art. 56 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală], potrivit art. 324 alin. (1) din Codul de procedură penală; ... b) în ipoteza prevăzută de art. 324 alin. (2) din Codul de procedură penală, urmărirea penală este efectuată opțional, voluntar de către procuror. ... ... 33. În ambele ipoteze, procurorul este considerat organ de urmărire penală, inclusiv în raport cu prevederile art. 201 alin. (1) teza I din Codul de procedură penală, atrăgând, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (2) din Codul de procedură penală, aplicarea, în ceea ce privește delegarea dispusă de către organul de urmărire penală, în favoarea unui organ judiciar inferior, a dispozițiilor art. 200 din Codul de procedură penală. ... 34. S-a subliniat că raportul de subordonare ierarhic funcțională a ofițerilor și agenților de poliție judiciară detașați la D.I.I.C.O.T. este necontestat, aspect ce determină aprecierea calității acestora de organ de urmărire penală inferior, din punct de vedere procedural, față de procurorul din cadrul structurii specializate, aspect ce rezultă din prevederile de ansamblu cuprinse în art. 55 din Codul de procedură penală, în mod specific din cele cuprinse în art. 55 alin. (6) din Codul de procedură penală, aspect ce se regăsește și în raport cu organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul birourilor locale de combatere a criminalității organizate, din structura Inspectoratului General al Poliției Române. ... 35. S-a menționat că, față de dispozițiile art. 7 alin. (1) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78 din 16 noiembrie 2016, delegarea efectuării unor acte de urmărire penală de către procurorul structurii specializate, ce este obligat să efectueze urmărirea penală, către organele judiciare din subordine, este apreciată ca nefiind în niciun fel condiționată sau limitată la prevederile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală sau art. 200 combinat cu art. 201 din Codul de procedură penală, în măsura în care actele efectuate din dispoziția procurorului sunt considerate a fi efectuate în numele acestuia. ... 36. Conținutul și efectele acestei dispoziții sunt neclare, putând intra în contradicție cu prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, în raport cu eventuala aplicare a prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, raportate la efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 302/2017, care a constatat ca fiind neconstituțională soluția legislativă ce nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei, a organului de urmărire penală. ... 37. Ca atare, s-a opinat că este necesar a se clarifica dacă sintagma „sunt efectuate în numele acestuia“ asigură actelor efectuate un caracter nemijlocit, fiind considerate acte efectuate chiar de către procuror, situație în care limitările și condiționările prevăzute de art. 324 și, respectiv, art. 200 combinat cu art. 201 din Codul de procedură penală nu mai au eficiență sau au caracterul unor acte efectuate de către organul de urmărire penală prin intermediul organului delegat, fiind valabil efectuate numai dacă se regăsesc în cadrul limitelor delegării și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege cu privire la delegare. ... 38. De asemenea, s-a apreciat că este necesar a se clarifica dacă normele de procedură prevăzute de art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o normă specială în raport cu cele conținute de art. 200 și art. 201 din Codul de procedură penală sau dacă prevederile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală se completează cu cele prevăzute de art. 200 și 201 din Codul de procedură penală - în mod specific, în ipoteza în care procurorul efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală, potrivit unei prevederi legale. ... 39. În măsura în care prevederile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt considerate norme speciale în raport cu prevederile art. 200 și 201 din Codul de procedură penală, efectul concret al acestei interpretări ar conferi procurorului, în calitate de organ de urmărire penală, capacitatea de a face inaplicabile prevederile art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, fără o justificare concretă, verificabilă în cadrul controlului judiciar atribuit judecătorului de cameră preliminară, chiar și în situația existenței posibilității de a efectua acte de urmărire penală din competența obligatorie, transferând caracterul obligatoriu, onerativ, al prevederilor art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală într-unul opțional, supletiv, sau limitat la actele prevăzute de art. 324 alin. (4) din Codul de procedură penală. ... 40. În acest context, raportat la sancțiunea prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, a unei eventuale încălcări a dispozițiilor art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, efectuarea cvasitotalității actelor de urmărire penală prin delegarea dispusă de procurorul ce efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală, în favoarea unor ofițeri sau agenți de poliție judiciară ce efectuează aceste acte în numele său, se impune a se clarifica dacă poate fi supusă controlului judiciar efectuat de către judecătorul de cameră preliminară, în aplicarea dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, prin raportare concretă la respectarea dispozițiilor art. 56 alin. (3) din Codul de procedură penală, în raport cu o anumită proporție, un anumit volum al efectuării actelor prin delegare, luând în considerare spiritul dispozițiilor ce instituie norme obligatorii de competență materială, sau controlul judiciar se limitează doar la verificarea formală a existenței dispoziției scrise de delegare. ... ...