Decizia CCR nr. 765/2014Paragraful 22

15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 46 alin. (1) lit. f) , art. 47 alin. (1) lit. b) şi art. 48 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 170 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 29 aprilie 2014, Curtea a reţinut că motivele şi condiţiile de dizolvare a partidelor politice reglementate de normele criticate nu constituie restrângeri ale exerciţiului dreptului de asociere, ci limitări de natură legală a acestui drept, circumscrise regimului constituţional al partidelor politice. Partidele politice constituie forme de asociere ale cetăţenilor care au un regim constituţional şi legal special, determinat de scopul acestora, eminamente politic, definit în esenţă de art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia partidele politice contribuie "la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei." Dând expresie textului constituţional de referinţă, Legea partidelor politice nr. 14/2003 prevede în art. 1 că "Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public", iar în art. 2 că, "Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii."