Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 19

17. Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul său de vedere, prin Adresa nr. 5/6.691/2014 din 15 decembrie 2014, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că textele criticate sunt în deplină concordanţă cu Directiva 2008/104/CE şi că, potrivit art. 10 din Codul muncii, remuneraţia este denumită salariu. Mai mult, apreciază că art. 148 alin. (2) din Constituţie nu este incident în cauză, deoarece aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene se face de către instanţele judecătoreşti. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, şi arată că nu poate fi reţinută încălcarea unui drept fundamental şi că nu se justifică folosirea dispoziţiilor Directivei menţionate, în cadrul controlului de constituţionalitate, ca normă interpusă, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi 5 din legea criticată, consideră, pe de-o parte, că dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, iar, pe de altă parte, că art. 44 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat, deoarece, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul la concediu de odihnă plătit este o componentă a protecţiei sociale a muncii.