Decizia CCR nr. 760/2014Paragraful 40

30. Analizând criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 4 şi 5 referitoare la modificarea art. 145 alin. (2) din Codul muncii şi la completarea acestui articol cu alin. (4) , critici raportate la art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit art. 145 alin. (2) din Codul muncii, în forma actuală, "Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic." Dispoziţiile art. 145 fac parte din titlul III (Timpul de muncă şi timpul de odihnă), capitolul III (Concediile), secţiunea 1 (Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor) din Codul muncii şi reglementează durata minimă [20 de zile lucrătoare, potrivit alin. (1) ] şi durata efectivă a concediului de odihnă. Durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul constituie o clauză esenţială la încheierea contractului individual de muncă, potrivit art. 17 alin. (3) lit. i) din Codul muncii.