Decizia CCR nr. 724/2014Paragraful 42

31. Dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are atribuţia de a valida sau invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, sunt criticate prin raportare la exigenţele dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie şi având în vedere că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun" include şi "speranţa legitimă", atâta vreme cât aceasta rezidă în existenţa unui fundament suficient în dreptul intern pentru a putea considera creanţa o "valoare patrimonială." Se arată, în acest sens, în motivarea excepţiei, că decizia administrativă anterioară, prin care autoritatea locală competentă recunoaşte celui interesat un drept de reparaţie, având, deci, caracter definitiv, este suficientă pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu este precizată suma acordată cu titlu de despăgubiri.