Decizia CCR nr. 744/2014Paragraful 31

23. Referitor la dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 1 alin. (2) , astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 368/2013, Curtea reţine că acestea sunt criticate de autorul excepţiei deoarece nu mai prevăd posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti, ca măsură reparatorie prin echivalent, măsură care era prevăzută de Legea nr. 247/2005, în temeiul căreia s-a introdus acţiunea la instanţă, dar care nu mai este prevăzută de Legea nr. 165/2013. Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013, dobândind un conţinut normativ diferit, în sensul că, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea prin puncte (singura măsură prevăzută iniţial, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 368/2013) şi compensarea prin bunuri. Totodată, potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a acestei legi (20 mai 2013), sintagma "despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se înlocuieşte cu sintagma "măsuri compensatorii în condiţiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".