Decizia CCR nr. 729/2014Paragraful 13

9. Dispoziţiile legale criticate instituie, în acelaşi timp, o discriminare între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă. Astfel, deşi au formulat acelaşi gen de cereri de despăgubire, cu respectarea aceloraşi condiţii legale în vigoare la momentul introducerii lor, doar acele persoane care, din motive obiective şi independente de voinţa lor, neavând cererile de restituire sau de acordare de despăgubiri rezolvate ori judecate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, sunt supuse obligaţiei de a primi despăgubiri conform legii noi, adică în rate şi pe bază de puncte. Legea nr. 165/2013 prevede, la art. 21 alin. (6) , că evaluarea imobilului ce nu poate fi restituit în natură se face pe baza grilei notariale existente la momentul intrării în vigoare a legii, fără a ţine cont de valoarea de piaţă a bunului mobil, şi nu conform standardelor internaţionale de evaluare, cum prevedea legislaţia anterioară, respectiv Legea nr. 10/2001. Mai mult, legea nouă prevede că ultima plată s-ar face în anul 2029, fără aplicarea vreunei indexări în funcţie de inflaţie, iar potrivit art. 31 alin. (5) din legea examinată, modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte ulterior, prin normele de aplicare a legii, ceea ce contrazice recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului din Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, cu referire la respectarea standardelor internaţionale în aplicarea preţului pieţei asupra imobilelor revendicate.