Decizia CCR nr. 697/2014Paragraful 25

19. Curtea a reţinut că, potrivit art. 2 pct. 1 din Convenţia nr. 29 din 18 iunie 1930 privind munca forţată sau obligatorie, "termenul «muncă forţată sau obligatorie» va însemna orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunăvoie". În sfera acestui concept nu sunt cuprinse, potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) din Convenţie, "orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civice normale ale cetăţenilor unei ţări pe deplin independentă" şi nici "muncile mărunte de la sat, adică muncile executate în interesul direct al colectivităţii de către membrii acesteia, munci care deci pot fi considerate ca obligaţii civice normale ce revin membrilor colectivităţii, cu condiţia ca populaţia însăşi sau reprezentanţii săi direcţi să aibă dreptul să se pronunţe asupra justeţei acestor munci", potrivit art. 2 pct. 2 lit. e) din Convenţie.