Decizia CCR nr. 352/2014Paragraful 30

26. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu defineşte munca forţată sau obligatorie, precizând la art. 4 paragraful 3 lit. d) că nu poate fi considerată muncă forţată sau obligatorie munca sau serviciul care face parte din "obligaţiile civile normale". Cu toate acestea, jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului evidenţiază faptul că, în discuţie, este vorba de obligaţii de ordin financiar, fiscal, de securitate socială, iar adjectivul "normal" ataşat la "obligaţiile civile" semnifică faptul că munca impusă de această situaţie trebuie să aibă un caracter tradiţional sau uzual în societatea dată. În acelaşi timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adăugat că toate cele patru alineate ale paragrafului 3 din art. 4 din Convenţie, dincolo de diversitatea lor, pun în evidenţă ideea fundamentală a existenţei unui interes social în desfăşurarea anumitor activităţi de solidaritate socială şi de normalitate (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 15 mai 1996, pronunţată în Cauza Spoltl împotriva Austriei).