Decizia CCR nr. 678/2014Paragraful 7

4. Pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public apreciază că critica de neconstituţionalitate vizează interpretarea dată de procurorii chemaţi să se pronunţe în speţă sintagmei "impediment legal temporar". Or, se arată că aceştia nu au făcut altceva decât să transpună în practica judiciară soluţia promovată în doctrina de drept constituţional în materia imunităţii Preşedintelui României, potrivit căreia, în cadrul acestei instituţii constituţionale se disting două tipuri de imunităţi: cea procedurală şi cea materială. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a analizat doar aspectele imunităţii materiale, statuând cu privire la iresponsabilitatea Preşedintelui României în ceea ce priveşte opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Curtea Constituţională nu a fost sesizată cu privire la aspecte ce ţin de imunitatea procedurală a Preşedintelui României, respectiv inviolabilitatea mandatului acestuia. Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Constituţie, care fac trimitere doar la norma cuprinsă în art. 72 alin. (1) - iresponsabilitatea parlamentarilor, iar nu şi la norma cuprinsă în art. 72 alin. (2) - inviolabilitatea parlamentarilor, nu se poate desprinde concluzia potrivit căreia Preşedintele României nu se bucură de inviolabilitate. De altfel, ar fi absurd să se aprecieze că un parlamentar se bucură de o protecţie mai mare decât Preşedintele României. Prin urmare, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, punând în vedere Curţii Constituţionale să pronunţe o decizie prin care să lămurească înţelesul textului de lege supus controlului.