Decizia CCR nr. 678/2014Paragraful 36

30. În concluzie, din analiza dispoziţiilor legale şi constituţionale referitoare la imunitatea Preşedintelui României, precum şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, Curtea reţine că Preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale, se bucură de imunitate [art. 84 alin. (2) din Constituţie], sub cele două aspecte ale acesteia: iresponsabilitatea pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, şi inviolabilitatea, cu limita prevăzută de art. 96 din Constituţie - punerea sub acuzare pentru fapte de înaltă trădare. În virtutea inviolabilităţii de care se bucură mandatul prezidenţial, pe perioada exercitării acestuia, Preşedintele nu poate fi supus niciunei proceduri judiciare penale, cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 96 din Constituţie. Aşa fiind, dispoziţiile art. 312 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt incidente în cazul urmăririi penale declanşate împotriva persoanei care ocupă funcţia de Preşedinte al României, impedimentul legal temporar care determină suspendarea urmării penale fiind constituit în această situaţie de prevederile art. 84 alin. (2) din Constituţie referitor la imunitatea Preşedintelui României. Mai mult, acestea reprezintă transpunerea la nivelul legii procesual penale a prevederilor constituţionale care circumscriu regimul juridic al mandatului prezidenţial, care, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, aveau o aplicabilitate directă în practica judiciară. Prin urmare, susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 312 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sunt aplicabile şi Preşedintelui României, nu numai că nu este întemeiată, dar nu îşi găseşte suportul în nicio prevedere constituţională. Curtea apreciază că, din contră, aceste dispoziţii consacră la nivel infraconstituţional efectul juridic pe care imunitatea Preşedintelui României îl produce asupra procesului penal aflat în desfăşurare, proces în care persoana care ocupă temporar această funcţie de demnitate publică are calitatea de suspect sau inculpat. Mai mult, dispoziţia legală criticată constituie temeiul juridic al suspendării prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte persoana în cauză, aplicabile fiind dispoziţiile art. 156 alin. (1) din Codul penal, potrivit cărora "Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal."