Decizia CCR nr. 665/2014Paragraful 8

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că ordonanţa de urgenţă criticată încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi dreptul de proprietate privată. În acest sens, arată că taxa clawback sau "contribuţia trimestrială" pe care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor au obligaţia de a o plăti se calculează prin raportare la valoarea totală a vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. În opinia sa, baza de calcul a taxei - care, în mod neconstituţional, include şi taxa pe valoarea adăugată, chiar şi ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 - ar trebui să fie dată, exclusiv, de valoarea consumului efectiv de medicamente pentru fiecare deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor, în parte. Or, în prezent, valoarea vânzărilor/a consumului se calculează, în mod absolut nejustificat, prin raportare la preţul final al medicamentelor, adică la preţul practicat de ultimul operator economic din lanţul de vânzare, motivat de faptul că acesta este preţul pe care îl plăteşte consumatorul final atunci când achiziţionează medicamentul. Mai exact, valoarea vânzărilor/consumului prin raportare la care se calculează taxa clawback este valoarea totală suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii în legătură cu respectivele medicamente, valoare care include, pe lângă taxa pe valoarea adăugată, şi adaosul comercial de distribuţie, precum şi adaosul comercial de farmacie, asupra cărora plătitorul contribuţiei nu are niciun fel de control. Astfel, baza de calcul a contribuţiei trimestriale este majorată în mod artificial, rezultând o valoare a taxei datorate care depăşeşte cu mult suportabilitatea taxei de către contribuabil. Această modalitate de calcul a taxei clawback contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie referitor la principiul egalităţii în materie fiscală, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii.