Decizia CCR nr. 669/2014Paragraful 25

17. Curtea constată că modul în care legiuitorul a reglementat prin art. 9 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 1/2011 oferta educaţională referitoare la disciplina Religie, este de natură să afecteze libertatea de conştiinţă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Constituţie, individul se bucură de libertatea neîngrădită a gândirii, a conştiinţei şi a credinţei religioase, situaţie ce conferă consistenţă liberei dezvoltări a personalităţii umane ca valoare supremă garantată de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. Totodată, potrivit art. 32 alin. (5) din Constituţie, "Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii", sens în care învăţământul religios vizează atât instituţii de învăţământ organizate de culte pentru pregătirea personalului propriu de cult în condiţiile legii, cât şi educaţia religioasă realizată de şcolile de stat în aşa fel încât să fie avută în vedere respectarea libertăţii conştiinţei, precum şi respectarea dreptului părinţilor sau a tutorilor de a asigura educaţia copiilor lor minori potrivit propriilor convingeri. Tot acest cadru este instituit pentru a asigura protecţia convingerilor religioase ale fiecărei persoane.