Decizia CCR nr. 635/2014Paragraful 22

18. Din cele arătate, rezultă că, în materia contravenţiilor, regula cu privire la comunicarea procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională şi a înştiinţării de plată a amenzii constă în înmânarea acestor documente persoanei care a săvârşit contravenţia. În cazul în care nu este posibilă înmânarea, ca primă formă de luare la cunoştinţă de către contravenient de existenţa procesului-verbal şi a înştiinţării de plată, comunicarea acestora se face prin poştă, cu aviz de primire. Simpla expediere a procesului-verbal, fără ca acesta să ajungă efectiv la destinatar, nu este conformă cu prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care obligă organul constatator să facă dovada că a comunicat procesul-verbal şi că destinatarul a primit actul. Pentru o comunicare valabilă, se impune deci ca organului constatator să-i parvină "avizul de primire", care să facă dovada că destinatarul a luat efectiv cunoştinţă de procesul-verbal de contravenţie. Urmează, aşadar, ca - în ipoteza în care persoana sancţionată, deşi avizată prin oficiul poştal, nu se prezintă în vederea ridicării corespondenţei, aceasta fiind returnată cu diverse menţiuni - organul constatator să apeleze la modalitatea tehnică subsidiară de comunicare prin afişarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată la domiciliul sau la sediul contravenientului, ca ultimă posibilitate pentru contravenient de a cunoaşte efectiv actul încheiat şi data comunicării acestuia pentru a-şi formula apărările (plângerea contravenţională, excepţia prescripţiei executării sancţiunii contravenţionale).