Decizia CCR nr. 400/2025Punctul 17

17. Raportat la soluția legislativă criticată în prezenta cauză, spre exemplu, prin Decizia nr. 635 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragrafele 19 și 20, Curtea a arătat că, în cazul în care legiuitorul nu ar fi stabilit afișarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Or, legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situația în care procesul-verbal de contravenție și înștiințarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului și acesta, deși a fost avizat, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței. Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Textul de lege criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menținerea cu rea-credință a imposibilității de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afișare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor art. 26 din Constituție privind ocrotirea vieții intime, familiale și private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. ...