Decizia CCR nr. 424/2014Paragraful 22

17. În cazul în care nu ar fi prevăzută afişarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situaţia în care procesul-verbal de contravenţie şi înştiinţarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului şi acesta, deşi a fost avizat, prin oficiul poştal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenţei. Textul de lege criticat are în vedere o situaţie cu caracter de excepţie şi urmăreşte să prevină şi să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menţinerea cu rea-credinţă a imposibilităţii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată. Prin urmare, dispoziţiile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 referitoare la comunicarea prin afişare nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a principiilor consacrate de art. 26 şi art. 28 din Constituţie privind ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi inviolabilitatea secretului corespondenţei, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. De altfel, drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei nu sunt drepturi absolute, ci sunt susceptibile de anumite restrângeri, în condiţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie, respectiv pentru apărarea ordinii publice.