Decizia CCR nr. 635/2014Paragraful 24

20. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afişare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispoziţiilor art. 26 din Constituţie privind ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenţie şi a înştiinţării de plată, determinată de situaţia obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. De altfel, dreptul fundamental invocat de autorul excepţiei nu este un drept absolut, ci este susceptibil de anumite restrângeri ale exerciţiului său, în condiţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie, respectiv pentru apărarea ordinii publice.