Decizia CCR nr. 400/2025Punctul 8

8. Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie (Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014), arată că: excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată; prevederile art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, referitoare la comunicarea prin afișare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor art. 26 din Constituție privind ocrotirea vieții intime, familiale și private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte; dreptul fundamental invocat de autorul excepției nu este un drept absolut, ci este susceptibil de anumite restrângeri ale exercițiului său, în condițiile art. 53 alin. (1) din Constituție, respectiv pentru apărarea ordinii publice; și în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfășoară și soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, atât vechiul, cât și noul Cod de procedură civilă (art. 92, respectiv art. 163) conțin dispoziții referitoare la afișare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare, iar instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile de lege privind comunicarea prin afișare constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură și urmăresc să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură (Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012). ...