Decizia CCR nr. 579/2014Paragraful 25

20. Distinct de cele arătate, autorul face referire la considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ar trebui admisă pentru aceleaşi motive. Cu privire la cele reţinute prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007, Curtea observă că textul de lege cu privire la care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate, respectiv art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, avea următorul conţinut: "(7) Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alin. (1) , dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie." Curtea a analizat situaţia terţilor - persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim - şi a constatat că textul de lege prevede acelaşi termen de 6 luni de la emiterea actului, în care poate fi atacat actul administrativ, atât pentru destinatarul actului, cât şi pentru aceştia. Or, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terţilor, nefiind supus niciunei forme de publicitate, astfel încât aceştia nu au posibilitatea reală de a cunoaşte existenţa de la data emiterii lui. Acest act este adus la cunoştinţă doar destinatarului său prin comunicare. Aşa fiind, terţii - persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim - se găsesc în imposibilitatea obiectivă de a cunoaşte existenţa unui act administrativ adresat altui subiect de drept. Întrucât dispoziţiile art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 condiţionează îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii de formularea plângerii prealabile de către persoana vătămată, alta decât destinatarul actului administrativ atacat, într-un termen de cel mult 6 luni de la data emiterii actului, este evident că accesul la instanţă al acestor categorii de persoane este practic blocat, ceea ce aduce atingere art. 21 din Legea fundamentală. În consecinţă, Curtea a admis excepţia şi a constatat că art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neconstituţional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.