Decizia CCR nr. 590/2014Paragraful 9

CCR · decizie de neconstituționalitate · 21.10.2014 · dosar 95/1.372/2014
Paragraful 9
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate sunt echivoce şi lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu arată ce înseamnă aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzelor şi, respectiv, după judecarea definitivă a cauzelor, aspect ce a dus la formarea unei practici neunitare la nivelul instanţelor ordinare, în privinţa aplicării legii penale mai favorabile în ansamblu sau pe instituţii autonome. Se arată că din interpretarea celor două decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 1 din 14 aprilie 2014 şi Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, se deduc modalităţi diferite de aplicare a instituţiei în cauză, Decizia nr. 1/2014 dispunând aplicarea globală a legii penale mai favorabile, în timp ce prin Decizia nr. 2/2014 s-a arătat, referitor la aplicarea prevederilor art. 5 din Codul penal, că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei. Se susţine că o astfel de aplicare diferită a legii penale mai favorabile creează o vădită discriminare între persoanele care au săvârşit infracţiuni şi cărora le este aplicată global legea penală mai favorabilă şi cele cărora legea penală mai favorabilă le este aplicată pe instituţii autonome. Se subliniază faptul că, în majoritatea cazurilor, aplicarea pe instituţii a legii penale mai favorabile duce la apariţia unei lex tertia, ai cărei destinatari beneficiază de un regim juridic mai blând faţă de persoanele cărora legea penală mai favorabilă li se aplică sub forma legii în ansamblul său. Se observă că această situaţie este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil. Se arată că, pentru aceste motive, prevederile art. 6 alin. (1) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1 din 14 aprilie 2014, şi cele ale art. 5 alin. (1) din Codul penal, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2 din 14 aprilie 2014, contravin normelor constituţionale şi celor europene invocate.
Sursa oficială ↗