Decizia CCR nr. 558/2014Paragraful 28

21. În ceea ce priveşte imparţialitatea obiectivă, Curtea constată că strămutarea la altă instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, astfel cum s-a reţinut la paragraful 17, nu este în toate cauzele suficientă pentru a înlătura motivele de bănuială legitimă care au stat la baza măsurii strămutării, ceea ce înseamnă că se poate prezuma că acestea vor exista la orice instanţă judecătorească din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel. Potrivit art. 146 alin. (1) din Codul de procedură civilă, strămutarea nu poate fi cerută din nou, norma procedurală urmărind evitarea formulării şicanatorii a unor noi cereri de strămutare. Într-un mod ipotetic, în circumstanţele cauzei, formularea unei noi cereri de strămutare nu ar conduce decât la învestirea unei alte judecătorii din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, astfel că acest incident procedural rămâne fără finalitate. Dispoziţiile alin. (2) al art. 146 prevăd că cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. (1) , respectiv dacă nu se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau invite după soluţionarea acesteia, este inadmisibilă dacă pricina se află pe rolul aceleiaşi instanţe.