Decizia CCR nr. 536/2014Paragraful 17

14. Avocatul Poporului invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 783 din 12 mai 2009 şi nr. 694 din 20 mai 2010, prin care Curtea a statuat că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, presupune posibilitatea concretă de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim şi că, în acest sens, art. 2 paragraful 1 din Protocolul adiţional nr. 7 la Convenţie prevede că "orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării sale de către o jurisdicţie superioară". În acest sens, se subliniază că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că efectul esenţial al dispoziţiei cuprinse în art. 13 din Convenţie constă în a impune existenţa unui recurs intern ce abilitează instanţa naţională să ofere o "reparaţie adecvată", recursul trebuind să fie "efectiv" din punctul de vedere atât al reglementării, cât şi al rezultatului practic. Aşadar, înlăturarea posibilităţii de a se invoca pe calea recursului, de către parte sau de instanţă din oficiu, comiterea unei erori grave de fapt sau a greşitei individualizări a pedepsei, generează incapacitatea de reparaţie a efectelor negative pe care le-ar putea produce o condamnare posibil eronată, având consecinţa limitării până la anihilare a dreptului părţii la un proces echitabil.