Decizia CCR nr. 522/2014Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege contravin principiului universalităţii, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie, principiului egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) şi (2) din aceasta, încalcă prezumţia de nevinovăţie, prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent, prevăzut de art. 47 din Legea fundamentală. Se arată, în acest sens, că măsura suspendării raporturilor de serviciu în temeiul art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 este reglementată în mod discriminatoriu la nivelul funcţionarilor publici, având în vedere că, pentru situaţii similare, Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor nu prevăd aplicarea aceleiaşi măsuri. Totodată, legislaţia română nu oferă protecţie prin reglementarea unor măsuri compensatorii salariale minime în vederea asigurării unui nivel de trai decent în perioada suspendării din funcţie, aşa cum prevede "Regulamentul nr. 96/2004 în materia funcţionarilor publici comunitari". Nu în ultimul rând, autorul excepţiei susţine că măsura suspendării raporturilor de serviciu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie, aplicabilă inclusiv în materie administrativă, deoarece autoritatea administrativă, în calitate de angajator, dă verdictul de vinovăţie înainte ca instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre definitivă de condamnare.