Decizia CCR nr. 518/2014Paragraful 20

15. Aşa fiind, Curtea, prin decizia indicată, a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competenţa exclusivă a organelor cu atribuţii jurisdicţionale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statutare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce priveşte respectarea de către aceste organe a propriului statut şi împiedică astfel accesul liber la justiţie. Astfel, cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancţiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparţial şi independent, ceea ce semnifică nu doar limitarea, ci anihilarea completă a liberului acces la justiţie. Curtea a mai reţinut că se încalcă şi plenitudinea de jurisdicţie a instanţelor judecătoreşti, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol sunt în sensul că prin lege se stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti, şi nu în sensul că asupra unui diferend nicio instanţă nu este competentă să se pronunţe. De altfel, Curtea a reţinut că problema constituţionalităţii prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigenţă în condiţiile în care pierderea calităţii de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrarului.