Decizia CCR nr. 505/2014Paragraful 11

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că prevederile art. 6 din Codul penal sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât exclud de la beneficiul aplicării legii penale mai favorabile persoanele condamnate la pedepse penale mai mici sau egale cu maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunile săvârşite. Se arată că este inechitabil ca aplicarea legii penale mai favorabile să fie obligatorie pentru anumite persoane şi facultativă în cazul altora. Se susţine că textul criticat generează situaţii în care persoane cărora le-au fost aplicate, potrivit dispoziţiilor Codului penal din 1969, pedepse penale mai mici, ce nu depăşesc maximul special prevăzut de Codul penal în vigoare pentru infracţiunile săvârşite, întrucât în sarcina lor au fost reţinute circumstanţe atenuante şi nu s-au aflat în starea de recidivă, să execute pedepse mai mari decât persoanele condamnate pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni, cărora le-au fost aplicate pedepse ce depăşesc maximul special prevăzut de legea nouă, şi care beneficiază de reducerea acestor pedepse conform prevederilor art. 6 din Codul penal. Se mai invocă discriminarea pe criteriul aleatoriu al duratei judecării cauzelor penale, arătându-se că aceasta este influenţată atât de conduita părţilor, cât şi de cea a instanţelor de judecată şi, în acest context, textul criticat creează discriminare între persoanele condamnate prin hotărâri definitive sub imperiul Codului penal din 1969, care au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 15 ale acestui cod, şi cele condamnate definitiv potrivit prevederilor Codului penal în vigoare, care sunt lipsite de acest beneficiu. În acest sens, se face trimitere la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei. Se susţine, totodată, încălcarea principiului egalităţii armelor, prin neasigurarea egalităţii părţilor, ca element esenţial al dreptului la un proces echitabil, precum şi încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Se susţine încălcarea prin prevederile art. 6 din Codul penal a principiului egalităţii în faţa legii şi prin raportarea textelor criticate la dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 187/2012 referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul amenzilor penale stabilite sub imperiul Codului penal din 1969, ce va fi făcută prin compararea acestor amenzi cu suma ce rezultă din aplicarea prevederilor art. 61 alin. (1) şi (2) din Codul penal, prin utilizarea unui cuantum de referinţă de 150 lei pentru o zi-amendă. Or, raportând dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 187/2012 la cuantumul maxim al zilei-amendă stabilite prin art. 61 din Codul penal, ca lege penală mai favorabilă, se constată un regim juridic diferit şi discriminatoriu al pedepsei principale a închisorii faţă de cel al amenzii. Se subliniază că, potrivit prevederilor art. 53 din Codul penal, detenţiunea pe viaţă, închisoarea şi amenda sunt pedepse principale, impunându-se a beneficia de acelaşi regim juridic.