Decizia CCR nr. 499/2014Paragraful 33

25. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, Curtea constată că, analizând o excepţie de neconstituţionalitate identică sub aspectul obiectului şi al motivării, a arătat, prin Decizia nr. 405 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 4 august 2014, că Legea nr. 247/2005 nu reglementa un termen înăuntrul căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că, în lipsa oricărui răspuns cu privire la emiterea unei astfel de decizii, persoanele îndreptăţite la restituire au promovat, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, acţiuni în instanţă pentru obligarea Comisiei Centrale de a emite decizia menţionată, acţiuni nesoluţionate la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, act normativ care a instituit o nouă procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare. Soluţionarea acestei situaţii tranzitorii a fost realizată de către instanţele judecătoreşti prin recurgerea la aplicarea art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege, pentru soluţionarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se stabileşte un termen de 60 de luni, respectiv de 36 de luni, pentru dosarele de fond funciar, de la data intrării în vigoare a legii. Însă, în legătură cu acest text de lege, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 şi a constatat că termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Aşadar, pronunţând această decizie, Curtea a admis implicit că instanţele de judecată învestite cu soluţionarea acţiunii în contencios administrativ ce are ca obiect soluţionarea cererii privind obligarea autorităţii administrative competente la emiterea unei decizii de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, vor soluţiona pe fond aceste acţiuni, procedând, dacă este cazul, la obligarea Comisiei Naţionale la emiterea deciziei referitoare la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în temeiul Legii nr. 165/2013. În consecinţă, cauzele aflate pe rolul instanţelor de contencios administrativ, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, vor fi soluţionate în temeiul art. 19 şi al art. 20 din titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005.