Decizia CCR nr. 462/2014Paragraful 16

13. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 200D/2014 şi nr. 383D/2014, şi-a exprimat opinia potrivit căreia excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că obligativitatea redactării recursului prin avocat şi a reprezentării în recurs numai prin avocat a fost edictată tocmai având în vedere specificul acestei căi de atac, în care sunt examinate exclusiv modul de aplicare şi de interpretare a dispoziţiilor legale, odată cu modificările aduse recursului prin noul Cod de procedură civilă şi eliminarea fostului art. 3041 din Codul de procedură civilă din 1865. Raportat la aceste modificări legislative, recursul a devenit o cale de atac cu un formalism pronunţat, care implică stabilirea clară a cazurilor de recurs pe care recurentul înţelege să le invoce şi motivarea lor adecvată. Eventuala invocare a resurselor financiare ale recurentului nu poate fi luată în considerare, în condiţiile în care acesta are posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar şi desemnarea unui avocat în vederea exercitării căii de atac potrivit dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Accesul liber la justiţie nu echivalează cu accesul la toate procedurile în mod nereglementat şi în orice mod, cu ignorarea cerinţelor de bună administrare a justiţiei.