Decizia CCR nr. 461/2014Paragraful 46

36. Prin norma criticată, legiuitorul a reglementat expres datele necesare pentru identificarea unui abonat sau utilizator, prevăzând, pe lângă nume/denumire şi numărul de telefon ori identificatorul serviciului de comunicaţii, codul numeric personal, seria şi numărul documentului de identitate şi ţara emitentă, în privinţa persoanelor fizice, respectiv codul de identificare fiscală, în privinţa persoanelor juridice. Trebuie subliniat faptul că obligaţia reţinerii codului numeric personal, a seriei şi numărului documentului de identitate, respectiv a codului de identificare fiscală necesare pentru identificarea unui abonat sau utilizator nu era prevăzută de Legea nr. 82/2012, baza de date constituită conform prevederilor art. 4 din această lege referindu-se, atât în cazul reţelelor de telefonie fixă şi de telefonie mobilă, cât şi în cazul serviciilor de acces la internet, poştă electronică şi telefonie prin internet, doar la numărul de telefon, precum şi la numele şi adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat. Aşa fiind, din perspectiva argumentelor reţinute de Curte în Decizia nr. 1.258 din 8 octombrie 2009, criticile referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei nu mai subzistă, întrucât noua normă determină cu exactitate sfera datelor necesare identificării, însă, având în vedere suplimentarea datelor solicitate abonatului sau utilizatorului, precum şi caracterul lor strict personal, dispoziţiile legale modificatoare ar fi trebuit să fie completate în mod corespunzător cu prevederi care să asigure standarde sporite în materie de protecţie şi securitate a acestora de-a lungul întregului proces de reţinere, stocare şi utilizare, tocmai pentru a reduce la minimum riscul de încălcare a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, secretul corespondenţei, precum şi libertatea de exprimare a cetăţenilor. Or, Curtea constată că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 nu operează nicio modificare în materia garanţiilor protecţiei acestor drepturi, astfel că motivele pe care s-a fundamentat soluţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 82/2012 sunt cu atât mai justificate în această cauză.