Decizia CCR nr. 441/2014Paragraful 53

47. Chiar dacă nu a fost probată existenţa unei situaţii care să întrunească trăsăturile unui astfel de conflict, Curtea subliniază şi în prezenta cauză obligaţia de cooperare loială a autorităţilor publice. Aprecierea autorităţii publice cea mai bine plasată la un moment dat faţă de tematica reuniunii Consiliului European şi eventualul refuz al delegării prim-ministrului trebuie să formeze obiectul unor discuţii şi negocieri între cele două părţi implicate, prezentarea de argumente şi identificarea celor mai bune soluţii, în spiritul unei cooperări loiale. Tot astfel, trebuie respectat rolul Parlamentului de "organ reprezentativ suprem al poporului român", astfel cum este statuat de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Aşa cum Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 449/2013, "sistemul semiprezidenţial românesc nu poate exclude controlul parlamentar asupra reprezentării României la reuniunile Consiliului European", nefiind prin urmare admisibil ca poziţia uneia sau a alteia dintre autorităţile publice care ar reprezenta România la lucrările Consiliului European să fie în disensiune cu punctul de vedere al Parlamentului. Sub acest aspect sunt incidente dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora atât Preşedintele României, cât şi Guvernul şi Parlamentul "garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării". Poziţia celor trei autorităţi în realizarea acestei obligaţii se impune a fi concordantă.