Decizia CCR nr. 428/2014Paragraful 20

14. În raport cu aceste susţineri, Curtea reţine că neconstituţionalitatea prevederilor art. 10 alin. (1) şi (2) este dedusă exclusiv din lipsa de reglementare a posibilităţii fostului proprietar al unui teren preluat în mod abuziv de a beneficia fie de restituirea în natură a acestuia, indiferent de împrejurarea edificării pe acesta de construcţii autorizate, fie de plata unei chirii de la proprietarul construcţiei. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată" şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999) că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite.